De ce nu sunt aduse pe piaţă noi antibiotice, având în vedere că supermicrobii îşi fac de cap? Rezistenţa la antibiotice reprezintă un pericol apocaliptic pentru sănătatea umană. Avem de înfruntat "coşmarul bacterian" şi, pe moment, pierdem "războiul".

Un astfel de limbaj, în declaraţii acordate în săptămânile trecute de autorităţi medicale de top din Marea Britanie şi Statele Unite – în mod normal foarte rezervate în exprimare – reflectă enormitatea situaţiei cu care ei simt că trebuie să ne confruntăm acum.

În fapt, situaţia noastră este încă şi mai gravă decât sugerează aceste cuvinte, bacteriile rezistente la antibiotice fiind în afara oricărui control în unele regiuni. În plus, New Scientist poate revela faptul că noi medicamente eficiente ar putea deja exista – dar sunt blocate în fazele finale ale dezvoltării pentru că nu pot depăşi blocajele economice şi de reglementare.

Rezistenţa la antibiotice s-a dezvoltat de ceva timp în cazul bacteriei care provoacă tuberculoza şi în cazul unor “supermicrobi” cum ar fi Staphylococcus aureus, rezistent la meticilină (MRSA). Mai puţin cunoscute sunt microorganismele din familia Enterobacteriaceae, bacterii puternice aflate în intestine care includ mai comuna Escherichia coli, care poate provoca infecţii severe. Din ce în ce mai mult, ele prezintă gene care dezactivează cele mai multe antibiotice – numai cele numite carbapeneme le mai pot ucide pe moment.

Totuşi, Enterbacteriaceae rezistente la carbapeneme (CRE) apar din ce în ce mai mult. Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite au informat recent că 4 la sută din infecţiile provocate de Enterobacteriaceae în Statele Unite – şi o zecime din toate infecţiile provocate de un membru al acestei familii, numit Klebsiella – sunt acum rezistente la carbapeneme.

În mod îngrijorător, aceasta reprezintă o creştere de 400 la sută în ultimul deceniu. CRE sunt, de asemenea, şi de 2 ori mai letale decât rudele lor nonrezistente – 40 la sută din infecţiile sanguine cu CRE sunt mortale – şi ele prezintă gene pentru rezistenţa şi la multe alte tipuri de antibiotice. Încă şi mai grav, niciun alt nou antibiotic, care funcţionează împotriva CRE, nu este de aşteptat să apară pe piaţă.

“Vestea bună este că încă avem timp să oprim CRE”, spune Tom Frieden, şeful CDC. Măsurile de curăţenie riguroase pot opri răspândirea bacteriilor în spitale, locul în care se petrec cele mai multe infectări în Statele Unite. Dar această situaţie s-ar putea să nu fie de lungă durată; acesta a fost cazul în alte părţi (vezi “În libertate şi în afara oricărui control”, de mai jos).

Cazurile de infecţii cu CRE în Marea Britanie au crescut de la 17 în 2008 la 799 anul trecut – puţin mai mult decât în Statele Unite şi în cazul unei populaţii de 5 ori mai mică. În plus, unele cazuri apar în afara spitalelor.

În Grecia, 68 la sută din infecţiile cu Klebsiella testate în 2011 erau rezistente la carbapeneme. Această ţară a raportat şi unele cazuri de E.coli, care produce multe infecţii ale vezicii urinare care sunt rezistente la carbapeneme.

Situaţia Greciei nu este nici pe departe una accidentală. Această ţară prezintă cea mai mare rată de folosire a antibioticelor din Uniunea Europeană – şi cu cât sunt folosite mai multe antibiotice, cu atât bacteriile mai rezistente la acestea au un avantaj evolutiv. CRE s-ar putea răspândi acolo din Asia, în care antibioticele nu sunt supuse unui control. “Tu poţi obţine orice antibiotic destul de uşor în farmacii [fără a avea nevoie de o prescripţie medicală]”, inclusiv carbapeneme, spune Danilo Lo Fo Wong de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care doreşte să studieze CRE în Asia Centrală. Stuart Levy de la Universitatea Tufts din Boston, Massachusetts, a descoperit un gen de bacterie, originară din China, care prezintă 4 noi mutaţii pentru rezistenţa la carbapeneme.

Avem nevoie de noi medicamente pentru a învinge aceste bacterii. Totuşi, nu este nimic iminent, avertizează Frieden. Aceasta se datorează faptului că antibioticele existente deja atacă cele mai evidente puncte slabe ale bacteriilor, spune Brad Spellberg de la Universitatea California, Los Angeles.

Oricum, noi antibiotice sunt descoperite. Levy are un astfel de antibiotic care “a trecut testele de siguranţă în urmă cu 10 ani”. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Genoa, Italia, a descoperit că 6 noi antibiotice eficiente împotriva Enterobacteriaceae rezistente la medicamente erau în fazele timpurii de testare. Anul trecut, Biomedical Advanced Research and Development Authority din Statele Unite a finanţat dezvoltarea încă unui astfel de antibiotic.

Totuşi, nimeni nu a reuşit să atragă finanţarea industriei farmaceutice pentru testele finale scumpe, necesare pentru stabilirea eficienţei unui medicament, care implică mai multe mii de persoane. Spellberg a lucrat la un astfel de medicament până în 2010, atunci când compania de medicamente Pfizer, cu sediul în SUA, care finanţase cercetarea, pur şi simplu şi-a închis departamentul de antibiotice – în acel moment cel mai mare din lume. “Ei aveau o rezervă foarte mare de medicamente. Este neclar dacă vreunul dintre acestea va vedea vreodată lumina zilei”, spune el.

Citiţi şi: Sunt utile antibioticele împotriva viruşilor?

Opt companii mari au abandonat cercetarea antibioticelor din 1990; numai trei astfel de companii le mai produc. Pur şi simplu nu există destui bani în acest domeniu, spune Chip Chambers de la Universitatea California, San Francisco. Spre deosebire de pastilele pentru boli cronice cum ar fi problemele de inimă, antibioticele sunt luate pentru o perioadă limitată de timp. În plus, orice nou medicament care ucide bacteriile rezistente va fi folosit în mod deliberat într-o cantitate cât mai mică posibil pentru a opri dezvoltarea rezistenţei la el.

Exista încă şi un alt paradox: nu există destui oameni cu infecţii CRE similare care să fie eligibili pentru testările clinice. “Dacă aşteptăm până la momentul în care vom putea testa numărul adecvat de pacienţi, atunci epidemia ar putea sosi înainte ca o terapie să fie pregătită”, avertizează John Rex, şeful departamentului pentru boli infecţioase de la gigantul farmaceutic britanic AstraZeneca.

Agenţiile de reglementare din Statele Unite şi Marea Britanie încearcă să găsească o ieşire din impas. O parte a programului “New Drugs for Bad Bugs”, finanţat de către Comisia Europeană, lansat în acest an, are ca obiectiv crearea unor noi modalităţi pentru introducerea antibioticelor pe piaţă. Două medicamente active împotriva MRSA au început să fie testate în cadrul acestui program.

Congresul Statelor Unite ar putea lua în considerare, în scurt timp, o măsură care permite noilor antibiotice să fie aprobate după o procedură mai simplă de testare. O astfel de modificare, care este în stadiul de draft în cadrul European Medicines Agency, în teorie, va face ca noile medicamente să fie mai riscante – dar este un risc care merită să fie asumat dacă sunt folosite numai acolo unde nu există o altă alternativă, spune Robert Guidos de la Infectious Diseases Society of America.

Chiar dacă dezvoltarea de noi medicamente este repornită, “noi avem în vedere 10 până la 15 ani în care nu vor exista medicamente pentru tratarea multora dintre aceste infecţii”, spune Chambers. “Este ca şi cum ne-am afla din nou în era pre-antibiotică”, avertizează Mark Toleman de la Universitatea Cardiff, Marea Britanie. Atunci, oamenii mureau în mod curent de ceea ce în prezent considerăm a fi doar infecţii bacteriene minore. Nu este o eră pe care am dori s-o vedem din nou.

Citiţi şi: Cum funcţionează antibioticele

În libertate şi în afara oricărui control

Procentul de bacterii rezistente la carbapeneme este în creştere în Statele Unite, deşi epidemiologii speră să controleze microbii prin izolarea purtătorilor. Dar carantina nu mai reprezintă o opţiune în alte părţi.

Enterobacteriaceae rezistente la carbapeneme (CRE) – bacterii intestinale cauzatoare de boli – sunt deja în libertate în Asia. Europenii care au călătorit în India pentru o operaţie au adus acasă o CRE, numită NDM-1, în 2009. În ţările cu un sistem sanitar deficitar, bacteriile intestinale rezistente, apărute în spitale, se pot răspândi pe scară largă. În 2011, Mark Toleman de la Universitatea Cardiff, Marea Britanie, a descoperit CRE în bălţile de pe străzile din Delhi, India. CRE a fost descoperită de atunci în probele de apă din Pakistan şi Bangladesh.

Toleman are de gând să caute CRE în sistemul de canalizare din Marea Britanie. El se teme că, odată ce CRE pătrunde în mediu, aceasta poate persista acolo. Chiar şi nivelurile reduse de antibiotice – excretate de oameni şi animale – favorizează supravieţuirea bacteriilor rezistente în solul şi apa în care ajung medicamentele.

Microbii rezistenţi pot muri dacă antibioticul la care sunt rezistenţi nu este prezent pentru a le oferi un avantaj competitiv. Carbapenemele sunt deseori găsite în mediu, dar CRE rezistă şi la alte antibiotice, de asemenea, astfel încât pot supravieţui acolo unde unul dintre acestea este prezent, spune Toleman. Odată ce ele scapă, ar putea fi imposibil de ţinut sub control.

Militanţii doresc ca fermierii din Statele Unite să divulge cantitatea de antibiotice pe care o folosesc pe animale, dar o iniţiativă pentru legalizarea unei astfel de măsuri a eşuat în Statele Unite, săptămâna trecută.

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului antibiotic-resistance-an-apocalyptic-threat, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu