Oameni urmează adesea ritualuri ca un mod de a face faţă evenimentelor triste. Regulile pot fi contradictorii. De exemplu, budiştii tibetani cred că este o lipsă de respect să plângi în apropierea celui decedat, în timp ce catolicii latini cred exact contrariul.

O nouă lucrare de-a lui Michael Norton şi de-a Francescăi Gino sugerează că, în spatele acestei varietăţi, există un mecanism psihologic comun – un simţ liniştitor al controlului crescut. Mai mult, cercetătorii afirmă că şi cei care nu cred în ritualuri pot beneficia de pe urma lor (vezi articolul de pe site-ul autorului).

Norton şi Gino au început prin a le cere celor 247 de participanţi recrutaţi online (vârsta medie – 33 de ani; 42% erau bărbaţi) să scrie despre o perioadă de doliu din trecut sau despre o relaţie care se încheiase. Jumătate din ei au mai fost rugaţi să scrie şi despre un ritual care îi ajuta să facă faţă situaţiei şi pe care îl urmau la acel moment. Rezultatul principal a fost în acest caz că participanţii care îşi aminteau de ritual afirmau că simt mai puţină durere în legătură cu pierderea suferită. Acest lucru se explica prin sentimentul crescut al controlului şi nu avea de-a face cu simplul fapt că aceştia scriseseră mai mult decât ceilalţi participanţi.

Să te bazezi în acest fel pe amintiri este, în mod evident, problematic din punctul de vedere al cercetării, astfel că, în cadrul unui studiu ulterior, Norton şi Gino au invitat 109 studenţi în laboratorul lor. Grupurilor de 9 până la 15 studenţi li s-a spus că unul dintre ei va câştiga un premiu de 200$ şi, pentru a mări presiunea, aceştia au fost rugaţi să scrie ce ar însemna pentru ei să câştige şi cum ar folosi banii. Un student a primit banii, aşa cum se cuvenea, şi a plecat. Jumătate dintre participanţii rămaşi au fost îndemnaţi să urmeze un ritual în 4 etape: şi-au desenat sentimentele referitoare la pierderea suferită pe o hârtie, au aruncat cu sare peste aceasta, au rupt-o, iar apoi au numărat până la 10. Ceilalţi au îndeplinit funcţia de grup de control şi şi-au desenat pur şi simplu sentimentele pe hârtie.

Descoperirea cheie a fost aceea că studenţii care au urmat ritualul au raportat ulterior că simţeau mai puţină supărare şi furie decât cei din grupul de control cu privire la faptul că nu câştigaseră banii, iar asta se explica în mare parte prin sentimentul crescut de control. Important este faptul că alinarea adusă de ritual nu era afectată de cât de des urmau participanţii ritualuri în viaţa de zi cu zi sau de faptul că ei credeau sau nu în puterea acestora. Se pare că există ceva legat de procesul pe care îl presupune un procedeu în mai multe etape care provoacă la oameni apariţia sentimentul de control, dincolo de rolul jucat de orice credinţe religioase ori mistice asociate.

Un al treilea şi ultim studiu asemănător a clarificat unele probleme – faptul de a citi că unii oameni rămân aşezaţi şi tăcuţi după o pierdere şi de a face chiar ei acest lucru nu le-a adus alinare participanţilor care pierduseră 200$ la loterie. Faptul de a citi că unii oameni urmează ritualuri după o pierdere nu a adus nici el vreo alinare, decât dacă participanţii urmau chiar ei un ritual.

Norton şi Gino au spus că nu vor să insinueze că pierderea unei persoane şi pierderea banilor sunt echivalente, însă ei cred că ritualurile pot aduce alinare în ambele situaţii, prin intermediul mecanismului comun al simţului crescut al controlului. Ei au adăugat că este nevoie de mai multe cercetări asupra impactului unor forme specifice de ritualuri în diferite contexte, însă, pentru moment, rezultatele lor au venit în sprijinul ”afirmaţiei lui Durkheim, conform căreia «doliul este lăsat în urmă graţie însuşi doliului»”; ritualurile de doliu realizate de participanţii noştri au grăbit declinul sentimentului de doliu care însoţeşte pierderea”.

Un lucru important pe care cercetătorii l-au menţionat este acela că cercetarea a implicat participanţi stabili din punct de vedere mintal şi că nu atinge, deci, problema ritualurilor care devin disfuncţionale şi destructive, aşa cum se poate întâmpla în cazul tulburării obsesiv-compulsive.

Lucrarea lui Norton şi Gino vine în completarea unui studiu publicat anul trecut, care a analizat părerile oamenilor referitoare la factorii care pot creşte eficacitatea ritualurilor, inclusiv repetiţia şi numărul de paşi procedurali.

Traducere de Ana Dumitrache după rituals-bring-comfort-even-for-non cu acordul editorului