Dacă eşti femeie acest articol este pentru partenerul tău. Dacă eşti bărbat (dar nu misogin), acest articol este pentru tine... Ea s-a aranjat, aşa cum face de obicei (da, aţi întârziat din nou, dar te-ai imunizat, nu-i aşa?). Arată bine, ce mai!
Şi eşti mândru de asta, deoarece în acest fel îţi confirma masculinitatea. Totuşi, nu-i spui nimic. Nu e nicio scăpare. Foarte rar se întâmplă să-i spui cât de mult îţi place felul în care arată (nu vrei să ştii ce buget este necesar pentru asta...), dar remarci, în sinea ta, de fiecare dată.
Te-ai întrebat care sunt consecinţele acestei rezerve în comunicare de care dai dovadă în mod consecvent? Crezi că nu exista consecinţe? Atunci nu te mira dacă, de la un anumit moment, va înceta să se aranjeze, va deveni mai nepăsătoare faţă de modul în care arată şi, de ce nu, va acumula un număr de kilograme care te va face să-ţi doreşti să nu mai ieşiţi împreună!
Eşti parţial responsabil pentru modul în care arata partenera/soţia ta!
Şi te poţi achita în mod inteligent de această responsabilitate comunicându-i aprecierea ta pozitivă atunci când o merită (şi, conform scenariului deja prezentat, o merită des). Când anume să-i transmiţi această evaluare? („Îmi place foarte mult cum te-ai îmbrăcat/cum arăţi!”)
Te rog, nu după ce v-aţi întors de la eveniment: „Arătai foarte bine în rochia aceea”. Şi nici a doua zi. Şi nici săptămâna următoare. Cu siguranţă nu anul viitor sau pe patul de moarte. Nu! Dacă vrei să te bucuri mult timp de o parteneră atrăgătoare, elegantă sau îmbrăcată sexy, trebuie să-i spui atunci când arată astfel.
Nu mai târziu şi, evident, nu mai devreme. Trebuie să-ţi sincronizezi evaluarea cu comportamentul/înfăţişarea ei. Da, aceasta este o tehnică de manipulare a comportamentului (aşa sunt unii psihologi, extrem de periculoşi). Dar este o manipulare în serviciul unei cauze pozitive (conservarea atractivităţii partenerei tale şi plăcerea ta de a avea o astfel de parteneră). Are şi un nume! Se numeşte întărire pozitivă.
P.S. Din acest articol ai putea înţelege că modul în care ajung să arate unele femei are directă legătură cu felul în care partenerii lor (nu) au ştiut să comunice cu ele. Felicitări, ai înţeles bine!
Articol preluat de pe site-ul Adrian-Nuta.ro, cu acordul autorului
SocButtons v1.5The Human Body, expoziţia care a adunat până în acest moment 20 de milioane de vizitatori, în toată lumea, se află la Bucureşti. Ministerul Educaţiei din România o apreciază ca periculoasă pentru elevi şi nu recomandă vizitarea ei.
M-am frecat la ochi citind asta (şi am numărat repede undele theta, cele asociate cu starea de vis). E adevărat, sunt treaz. Şi şocat! Ministerul Educaţiei recomandă ignoranţa. Mă felicit (încă o dată) că am părăsit acest sistem învechit, osificat, rigid, orientat împotriva dezvoltării cunoaşterii autentice.
Citiţi reacţia Muzeului Antipa la adresa Ministerului Educaţiei privind expoziţia The Human Body.
Expoziţia este un curs de anatomie pe viu. Anatomia nu este o disciplină periculoasă pentru oameni (nu se lucrează cu substanţe radioactive). Ba aş spune că este utilă, dacă nu cumva chiar necesară, măcar pentru cei dornici de o viaţă sexuală satisfăcătoare sau interesaţi de plămâni sănătoşi, liberi de nicotină.
La o analiză mai atentă realizez că mirarea mea este copilărească. În fond, la ce poziţie oficială m-aş fi putut aştepta de la un Minister al Educaţiei care asigură studiul religiei timp de 12 ani? Nu vreau să promovez victimizarea şi să mă întreb, retoric, dacă vom scăpa vreodată de acest blestem cognitiv şi, prin consecinţele lui pe termen lung, emoţional!
Îţi propun să faci şi tu ceva, aşa cum fac şi eu. Dacă ai copii îţi recomand să-i duci la expoziţia The Human Body. Va fi o experienţă de neuitat. Lucrurile nu se vor schimba doar pentru că ne dorim sau sperăm să se schimbe (şi aproape sigur Iisus nu va veni să le schimbe, deşi, din motive de corectitudine politică, nu exclud la modul absolut infima posibilitate).
Lucrurile se vor schimba şi ţara noastră se va moderniza, nu doar la capitolul smartphones, şi pentru că noi ne schimbăm. Şi nu le permitem unor autorităţi dubioase să-i îndoctrineze pe copii sau să le refuze dreptul la cunoaştere de calitate.
Educaţia poate fi ceva minunat. Ceva încântător. Şi ceva deosebit de util, desigur. Doar că nu, deocamdată, în sistemul public actual. Ci în alte locuri. Pentru o vreme şi la muzeul Antipa.
Articol preluat de pe site-ul Adrian-Nuta.ro, cu acordul autorului
SocButtons v1.5