mondial

09/04/2013

Reconsiderarea stresului: partea pozitivă

Este adevărat că ceea ce nu te ucide te face mai puternic sau este stresul întotdeauna debilitant? Este uimitor cât de mult din experiența noastră emoțională este distorsionată de interpretare. Luaţi trăirile fizice pe care le aveţi atunci când urmează să vorbiţi în public.

 

 

 

 

Transpiraţia palmelor, contracţiile stomacale și senzaţia de ameţeală. Nu este în mare parte aceeași experiență fizică pe care o aveţi atunci când sunteţi îndrăgostiţi?

Cu toate acestea, cele două experiențe, dintre care una stresantă şi una plăcută, par a se situa la un kilometru distanţă una de cealaltă. Diferența este dată parțial de sensul pe care îl dăm acestor evenimente.

Dar cât de mult putem extinde această afirmaţie? Ce ziceţi de frecuşurile din viața de zi cu zi și de stres, în general? Este stresul într-adevăr nimicitor sau poate fi şi altfel interpretat?

Ei bine, există cu siguranță modalităţi stereotipe de abordare a stresului. Una dintre cele mai comune dintre ele, care este adesea întărită de către mass-media, este reprezentată de clişeul conform căruia "stresul ne afectează".

În una din ultimele lor lucrări, Crum şi colab. (2013) se întreabă dacă putem schimba această mentalitate şi dacă abordarea stresului într-un mod pozitiv ar putea influenţa modul în care reacționăm la el.

Pentru efectuarea unor teste preliminare, ei au recrutat un grup de bancheri din investiţii, care a fost împărţit în trei grupe, fiecare urmând să privească un filmuleţ diferit de 10 minute.

O grupă a vizionat un film care sugera că stresul poate fi bun pentru individ. Filmul "Stresul duce la creşterea performanţelor" sugera că unii oameni îşi fac cel mai bine munca când sunt sub presiune: de exemplu, căpitanul "Sully" Sullenberger a aterizat cu aeronava sa avariată pe râul Hudson, iar Winston Churchill a condus cu succes Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

A doua grupă a privit un filmuleţ ce întărea ideea că stresul este debilitant, în timp ce a treia a acționat ca un grup de control.

Bancherii au discutat din nou peste câteva săptămâni despre mentalitatea lor faţă de stres, despre eficienţa la locul de muncă și despre nivelul lor de stres. Rezultatele au arătat că cei care văzuseră filmul "Stresul duce la creşterea performanţelor" au dezvoltat o stare de spirit mai pozitivă faţă de stres. Astfel, ei au ajuns să declare  performanțe mai bune la locul de muncă și mai puține probleme psihologice după următoarele două săptămâni.

Aceste rezultate au sugerat că există anumite lucruri simple, cum a fost acel film de mici dimensiuni, care pot aduce o schimbare în modul în care te raportezi la stres, cel puțin pe termen scurt.

Într-un alt studiu, Crum şi colaboratorii săi au examinat  mecanismul posibil prin care o mentalitate schimbată aduce beneficii. Ei au constatat că persoanele care aveau tendinţa de a considera stresul ca o sursă de îmbunătăţiri erau mai dornice de feedback. Deci, oameni care gândesc pozitiv despre stres ar putea să se folosească de astfel de ocazii în rezolvarea propriilor probleme.

În plus, gândurile că stresul contribuie la creşterea performanţei au fost însoţite de niveluri mai scăzute de cortizol - un hormon care se produce concomitent cu răspunsul la stres. Cu alte cuvinte, reacţia fiziologică a oamenilor la stres a fost mai bună atunci când au aprobat ideea că stresul este fortifiant.

Deci, este  stresul bun sau rău pentru voi? Dovezile de mai sus subliniază faptul că ceea ce gândiţi influențează modul în care reacţionează atât mintea, cât și corpul vostru.

Traducere de Maricica Botescu după rethinking-the-stress-mindset, cu acordul editorului

SocButtons v1.5
09/04/2013

Remediu împotriva SIDA. Cazuri recente

La două săptămâni după ce a fost dezvăluit faptul că un copil a fost vindecat de HIV, noi informaţii arată că un tratament similar poate duce şi la vindecare adulților. Tratarea la scurt timp după infectare pare cardinală, dar nu garantează succesul.

 

 

 

 

Asier Sáez-Cirión de la Departamentul pentru combaterea infecțiilor retrovirale al  Institutului Pasteur din Paris a analizat 70 de persoane cu HIV care au fost tratate cu medicamente antiretrovirale (ARV)  pe o perioadă cuprinsă  între 35 zile și 10 săptămâni după infectare, mult mai devreme decât este inițiat tratamentul în mod normal.

Toate schemele de tratament ale participanților au fost întrerupte din motive variate. De exemplu, unii participanți  au decis singuri să nu mai ia medicamente, alții au făcut parte din alte studii care implicau scheme diferite de tratament.

Cei mai mulți dintre cei 70 de participanți au suferit o recădere în urma întreruperii tratamentului, nivelul de infestare cu virusul revenind rapid la nivelul anterior tratamentului. Însă 14 dintre ei, patru femei și 10 bărbați, au reușit să întrerupă tratamentul antiviral fără ca recăderea să apară, aceștia fiind cei care au urmat tratamentul pentru o perioadă medie de trei ani.

Cei 14 adulți încă prezintă urme ale infecției cu HIV în sânge, dar la astfel de niveluri scăzute organismul lor reușește în mod obișnuit  să țină infecția  sub control în absența tratamentului medicamentos.

Perioada fără tratament

În medie, cei 14 adulți au avut o evoluție bună în absența tratamentului medicamentos timp de șapte ani. Unul dintre ei nu a necesitat tratament medicamentos timp de 10 ani și jumătate. "Infecția nu este eradicată, dar ei pot trăi cu certitudine fără pastile  o perioadă foarte lungă de timp", afirmă Sáez-Cirión.


Reprezentare grafică a virusului HIV


La începutul lunii martie a fost relatat faptul că un copil a fost vindecat de HIV după ce i s-a administrat la scurt timp după naștere o schemă de tratament care a inclus trei medicamente antivirale. Sáez-Cirión avertizează asupra faptului că administrarea precoce a tratamentului  nu este eficientă în toate cazurile, dar noul studiu întărește încă o dată concluzia conform căreia intervenția neîntârziată este importantă.

"Se cunosc trei beneficii ale tratamentului pus în practică rapid după infectare", afirmă Sáez-ryia Cirión. "Acesta  reduce  sursa infecției cu HIV, care poate persista, limitează varietatea  virusului și menține răspunsul imun la virus, ținându-l sub control."

Analizele ulterioare au confirmat că cei 14 adulți nu sunt "super-controlleri", adică din cei 1% din populație care  sunt rezistenţi în mod firesc  la infecția cu HIV. De asemenea, cei care pot controla infecția în mod  natural pot suprima  infecția cu rapiditate, în timp ce aceștia 14 au avut în cea mai mare parte simptome severe, care au condus la necesitatea instituirii precoce a tratamentului. "În mod paradoxal, faptul că la început au evoluat  nesatisfăcător, i-a ajutat să evolueze mai bine ulterior", afirmă Sáez-Cirión.

Răspunsul neîntârziat

Cercetătorii încearcă să identifice factori suplimentari care ar putea explica de ce intervenția imediată  este utilă doar în cazul unor persoane, în speranța de a extinde domeniul de aplicare pentru a crea  remedii mai precise.

"Acest întreg domeniu este fascinant și am analizat cu mare atenție problemele legate de inițierea precoce a tratamentului, precum și posibilitatea de a obține unele remedii  eficiente", relatează  Andrew Ball, consilier principal asupra strategiei HIV / SIDA la Organizația Mondială a Sănătății de la Geneva.

"Marea provocare este identificarea persoanelor infectate imediat după infecdtare", afirmă Ball, adăugând faptul că mulți oameni se opun testării datorită stigmatizării și a riscului de a fi discriminați. "Există o motivație bună pentru testarea precoce, iar cele mai recente rezultate încurajează acest lucru," afirmă el.

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului more-hiv-cured-first-a-baby-now-14-adults, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Ecaterina Pavel

SocButtons v1.5